Tenisul de masă, un sport tehnic, dar și de viteză, un sport al oamenilor cu poigneul fin, dar și cu o condiție fizică zdravănă, l-a cucerit pe Zoli Toth, unul dintre băieții care arăta lumii întregi, în urmă cu două decade, că poți face muzică… la butoaie. Artistul mărturisește pentru ProSport că joacă sportul Elizei Samara de cinci ani și se consideră parte din familia tenisului de masă.
Zoli Toth Project a oferit un mini-recital pentru cei mai buni tineri jucători de tenis de masă ai Europei, în Sala Polivalentă din Cluj, joi, la încheierea ultimei finalei pe echipe din cadrul Campionatului European de tenis de masă, STAG, juniori. Dincolo de miezul nopții, ritmul bătăilor inimilor medaliaților continentali s-a aliniat la beat-ul propus de Zoli și colegii săi, înainte de ceremonia de acordare a trofeelor. Iar ProSport l-a provocat pe artist să vorbească despre cele două experiențe care îi fac pe oameni să trăiască la prezentul continuu, cu răsuflare tăiată și broboane de sudoare pe tâmplă, 60 sau 90 sau 120 de minute, sau poate mult mai multe.
Care ar fi punctul de intersecție dintre muzică și sport? Multă muncă, ambiție și, nu în ultimul rând, dorința de a fi cel mai bun.
Ești pasionat de sport, de ai acceptat să vii să susții un concert la Campionatul European de tenis de masă? Sunt pasionat de sport de mic. Părinții m-au trimis la tot felul de sporturi și, de vreo cinci ani, chiar practic tenis de masă. Mă duc regulat la sală, am antrenor personal. Am intrat în această familie de tenismeni, care este o familie foarte, foarte frumoasă, cu oameni sufletiști și foarte, foarte deștepți.
Cum arată un show al unui muzician, pentru o competiție sportivă? Există tradiție în sportul mondial – Super Bowl, Campionate Mondiale de Fotbal… Show-ul pe care noi l-am pregătit, de exemplu, l-am customizat un pic pentru acest eveniment. Încercăm să arătăm în cadrul acestui show câteva battle-uri între membrii trupei, muzică energică, muzică optimistă, o muzică proiectată pentru evenimente sportive, care te duce cu gândul la spiritul de competiție.
Foto: Facebook @Zoli Toth Project
Dacă tot vorbim de spectacole în lumea sportului, care ar fi un top 3 al celor mai bune momente muzicale la marile evenimente sportive ale lumii, memorabile, din punctul tău de vedere? Show-urile Super Bowl Half Time, clar. A fost, în urmă cu doi ani – Beyonce, plus Bruno Mars și Coldplay, iar mie mi-a plăcut deschiderea Campionatului Mondial de Fotbal de anul acesta.
„Degetul acesta mijlociu – depinde cine îl interpretează. Știm că acest semn a fost, de fapt, un semn pe care și-l arătau englezii contra francezilor, pornind de la acea poveste cu arcașii”
Cu Robbie Williams? A fost o deschidere controversată. Ce ai perceput, cum ai citit acel moment controversat, schimbarea de versuri, acel deget mijlociu arătat camerelor de luat vederi? Eu îl înțeleg pe Robbie Williams. Nu este nimic controversat. Lucrurile trebuie tratate ca atare, el este chemat la asemenea evenimente pentru că este iubit în felul lui. Oamenii, când îl cheamă, știu la ce să se aștepte. El a fost invitat de către Rusia să cânte la cel mai mare eveniment sportiv al anului. Punct. Degetul acesta mijlociu – depinde cine îl interpretează. Știm că acest semn a fost, de fapt, un semn pe care și-l arătau englezii contra francezilor, pornind de la acea poveste cu arcașii. Lucrurile sunt mult mai complicate decât un simplu gest în ziua de azi. Dar, până la urmă, e vorba de competiție.
Citește și: A cântat în deschiderea Mondialului, a șocat lumea prin gestul său suburban, iar acum plătește nota! „Robbie Williams și-a vândut sufletul lui Putin”
Ai fost vreodată în galerie? Da! Am fost în galerie la Timișoara. Fiind născut în Timișoara, mergeam foarte des pe stadion. Timișoara, acum câțiva ani, avea cea mai frumoasă galerie din țară, fără a fi lipsit de modestie. Să fie 4 sau 5 ani… s-a întâmplat așa: am cântat vineri la Filarmonica Banatul – cu o orchestră de oameni în spate, iar a doua zi m-am dus la un meci Poli – Dinamo să bat toba în galerie. Am reușit să schimb statutul foarte repede și m-am simțit foarte bine. Iubesc sportul de echipă și tot ceea ce se realizează în echipă – că este vorba de sport, de muzică. Mi-ar plăcea să văd și în politică.
Citește și: „Pot spune că, în sfârșit, respir”. Emoțiile unui titlu european, din scaunul de lângă antrenor. Irina Rus povestește cum se dădeau coate înainte de mingea de meci: ‘Sărim, nu sărim?’
Ce fotbalist îți place? Mai întâi din România… Îmi place de acest Mitriță, acest nebun al Craiovei și, la nivel internațional, bineînțeles – Messi, Ronaldo. Dar, dintre cei doi, parcă l-aș alege pe Ronaldo, pentru că în spatele lui e vorba de mai multă muncă decât talent.
Debutul tău în muzică s-a bazat pe inovație și pe folosirea unor instrumente neconvenționale. Am văzut aici, zilele trecute, în galerie, folosindu-se sticle de plastic pentru a bate în scaun și a face gălăgie. Te-ai inspirat… Poate că ei s-au inspirat din ceea ce făceam noi acum 20 de ani. Pentru că, nu-i așa, nebunia Sistem a pornit de aici, din Cluj, undeva, în 1997, când împreună cu un fost coleg de facultate ne-am dus la groapa de fier vechi – depozitul de fier vechi din capătul orașului și am cerut atunci – țin minte – 20 de butoaie de metal. Și s-o uitat la noi paznicul așa de urât! A zis că suntem nebuni. Ne-a întrebat ce vrem să facem. Am zis că vrem să cântăm. S-a uitat la mine și a zis – săracul, băiatul ăsta e dus, dus de tot… Așa a început nebunia. Chiar astăzi, înainte de a veni aici, am făcut un traseu cu un coleg de trupă și îi arătam unde a început totul, unde a continuat. I-am arătat Opera Maghiară, unde am fost angajat câțiva ani. I-am arătat Liceul de muzică – unde am predat. De perioada de la Cluj îmi amintesc cu plăcere – opt ani din viața mea, m-am dezvoltat foarte mult din punct de vedere profesional și, împreună cu colegi și prieteni, am reușit să facem chiar și istorie în acest oraș.
Trupa Sistem a revoluționat muzica românească Foto: Mediafax
„Da, sunt și în industria muzicală momente mai puțin frumoase. Dar, lucrurile comune pe care le au muzica și sportul sunt emoția pe care o adună în jurul evenimentelor, fie că este vorba despre un concert sau de o competiție”
Ți-ai dori un sportiv într-unul dintre clipurile tale? Nu m-am gândit niciodată. De ce nu? Sunt foarte mulți sportivi români pe care îi admir, inclusiv din tenisul de masă. Echipa de senioare, pentru mine, e un model demn de urmat. Eliza, Bernie… Cred că sunt sporturi care, dacă în urmă cu câțiva ani erau de nișă, acum devin, ușor-ușor, de masă. Și nu o spun doar pentru că suntem… la tenis de masă. Un Campionat European – sigur, pentru juniori – arată comparabil ca orice concurs de seniori.
Ce are Clujul în plus față de București – pentru că multe competiții sportive iau acest drum, în muzică e la fel? O Polivalentă! E foarte simplu. O Polivalentă modernă. Din păcate, Bucureștiul nu are. Este valabil și la muzică, bineînțeles, pentru că Polivalentele din ziua de azi se construiesc după alte criterii și după alte standarde. Sceno-tehnica după care se construiește acum este gândită, de multe ori, ca o arenă modernă, iar în acest moment, din păcate, nu deținem o asemenea arenă.
Știi ce înseamnă un scandal în muzică, un scandal Eurovision – ai trăit așa ceva. Unde sunt mai mari scandalurile – în muzică sau în sport, unde sunt probleme la alegeri de federație, de la fotbal la tenis de câmp? Nu putem pune în aceeași oală lucrurile. Sunt bârfe și în lumea Eurovisionului, dar nu putem pune în aceeași oală ramurile sportive. Ceea ce se întâmplă în tenisul de masă nu se poate compara cu – de multe ori – mizeria care este în fotbal. Dacă se întâmplă mici accidente în alte ramuri – scrimă sau tenis de câmp – nu se pot compara cu limbajul de lemn din fotbal. Da, sunt și în industria muzicală momente mai puțin frumoase. Dar, lucrurile comune pe care le au muzica și sportul sunt emoția pe care o adună în jurul evenimentelor, fie că este vorba despre un concert sau de o competiție. Spectatorii se eliberează de orice griji atunci când ajung la astfel de evenimente. Se simt mai aproape de cel care este în arenă sau pe scenă și-și doresc pentru câteva momente să fie și ei la același nivel cu cel din față.
O ultimă întrebare: ce i-ai dori – pe de o parte muzicii românești și, de cealaltă parte – sportului românesc, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat? Multe lucruri în comun! Spații de joc – respectiv săli de concerte, pentru că, din păcate pentru muzicieni nu s-a construit nimic de vreo 30 de ani, cum nici pentru sportivi nu s-au făcut foarte multe lucruri. Mi-aș dori foarte mult ca în școli, cu aceeași seriozitate cu care se face matematică, română, chimie, fizică – să se facă și sport și muzică, întrucât consider că aceste materii pot să ajute la dezvoltarea copiilor și a generațiilor viitoare. Și, de ce nu, să nu ne fie frică, câteodată, să importăm puțină inteligență din străinătate atunci când vine vorba de antrenor, de profesori de muzică, de tehnologii noi etc.
Citește și: „Campioană europeană – este ceva incredibil! Am și visat chestia asta, dar acum, nu am cuvinte. Mi s-au tăiat genunchii!” România a răpus Rusia la capătul unei finale superbe, la tenis de masă, juniori 2
Citește și: „Hienă” a ajuns și la Campionatul European de tenis de masă. Cel mai pătimaș fan al lui „U” Cluj a făcut show în Sala Polivalentă
Citește și: „Dacă nu port brățări, nu-mi simt mâna!”. Andreea Dragoman a câștigat bronz european cu echipa, la CE de la Cluj, are drag de banderola de la Timo Boll și de Haos Calm, iar, de curând, a făcut un pas important. De câte ori schimbă fețele de paletă o junioară de top?
Citește și: SPECIAL | Csilla Batorfi, campioana prezentă de cinci ori la JO. „A fost istorie! Pentru sportul meu, nu doar pentru mine”. Duelul româno-ungar care a animat Germania
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER